Groapa de gunoi Tafaigata de pe insula Samoa a fost transformată, prin metoda Fukuoka, dintr-un depozit urât mirositor într-un mediu semi aerobic, cu un impact de mediu mult redus. Transformarea a inclus două faze.
Prima fază a constat în consolidarea „pardoselii” solului, instalarea unor conducte de ventilație și de colectare a levigatului, crearea unui iaz special de colectare a levigatului, precum și a unor drumuri de acces pentru toate condițiile meteorologice. A doua fază a presupus montarea instalațiilor de tratare a levigatului.
Cercetătorii de la Universitatea Fukuoka din Kyushu, Japonia, au comparat gropile de gunoi anaerobe cu cele aerobe. Mediul aerobic înseamnă că aerul (incluzând oxigenul) este pompat în grămada de deșeuri printr-o rețea de conducte, crescând astfel viteza de descompunere a produselor organice (ex: hrană, hârtie și deșeurile de grădină). Era însă o problemă: instalarea sistemelor de ventilație erau mult prea costisitoare.
Cercetătorii au descoperit, însă, că aerul era în mod natural pompat prin conducte de energia generată de căldura din deșeuri. Această ventilație pasivă menținea grămada de deșeuri aerisită cu suficient oxigen, în timp ce asigura defalcarea rapidă a deșeurilor. Un efect secundar deosebit de important al acestui proces este reducerea impactului asupra încălzirii globale cu 60%.
Prin ce se deosebește Tafaiga de o groapă de gunoi obișnuită?
Groapa de gunoi Tafaiga era un depozit deschis, la fel ca majoritatea gropilor de gunoi din lume. Asta înseamnă că deșeurile sunt aruncate, pur și simplu, la grămadă, unele peste altele. De obicei, deșeurile depozitate astfel dezvoltă rapid un mediu anaerob, sărac în oxigen. Acest lucru se întâmplă din cauza umidității și a faptului că digestia materialelor organicelor consumă rapid oxigenul din grămadă, ceea ce determină schimbări în compoziția bacteriilor dominante.
În loc de dioxid de carbon (CO2), aceste bacterii „anaerobe” încep să emane mirosuri puternice. Metanul este inflamabil, motiv pentru care depozitele deschise au adesea incendii, iar noxele toxice rezultate din incendii (de obicei din arderea plasticului) sunt duse de vânt în zonele învecinate. Gropile de gunoi de acest fel (deschise) întrețin în mod direct fenomenul încălzirii globale, deoarece gazul metan are un efect de seră de 21 de ori mai puternic decât dioxidul de carbon.
Levigatul, adică lichidul produs prin descompunerea deșeurilor, este foarte bogat în nutrienți, ceea ce poate provoca creșterea algelor dăunătoare în fluxurile de apă și în lagune. La rândul său, aceste alge pot consuma tot oxigenul din apă, afectând populațiile de pești.
Pentru a preveni incendiile, țările dezvoltate acoperă, de obicei, gropile de gunoi anaerobe din mediul urban într-un înveliș din plastic sau argilă. Metanul generat este astfel capturat spre a fi ars sau utilizat pentru producerea energiei electrice, în timp ce levigatul este captat în canalizare și tratat înainte de evacuare.
Sistemul de tratare a levigatului
Groapa de gunoi Tafaigata utilizează metode ecologice de curățare, cum ar fi canale cu pat de pietriș și zone mlăștinoase, care necesită puțină energie pentru funcționarea și întreținerea minimă.
Sistemul cuprinde șase etape discrete:
- Aerarea – agitarea mecanică furnizează mai mult oxigen în iazul de colectare a levigatului,
astfel încât microorganismele pot descompune mai bine materia organică.
- Tratarea levigatului – un sistem de tratare a levigatului care folosește un filtru de scurgere conectat la conducta de colectare a levigatului. Filtrele de drenare sunt un sistem de tratament aerob care exploatează microorganisme de pe rocile expuse aerului: aceste bacterii aerobe au proprietatea de a metaboliza materia organică din apele uzate. Levigatul mai curat din iazul de colectare este apoi pompat înapoi printr-un alt filtru cu ejecție tip stropitoare în capăt, și după efectuarea unui nou circuit după care se întoarce din nou în iazul de colectare. Prin repetarea acestui proces, materia organică este consumată treptat de bacterii până când cererea de Oxigen Biologic este suficient de scăzută pentru a fi direcționată în următoarea fază de purificare.
- Canalul cu pietriș – o altă metodă naturală de curățare a levigatului. În această etapă sunt folosite și organisme acvatice, cum ar fi algele care cresc la suprafața pietrișului. Când apa curge peste și prin pietriș, aceste organisme acvatice descompun și absorb nutrienții care altfel ar ajunge să fie poluatori.
- Filtrare – Materiale locale, cum ar fi nisip de corali, coajă de cocos și carbon activat sunt utilizate ca filtre pentru a regla aciditatea (pH) și pentru a îndepărta metalele grele și compușii organici din levigat.
- Pământul umed – Aceasta este o altă metodă naturală de curățare folosind vegetația acvatică, cum ar fi trestiile. Aceste plante elimină fosforul și azotul din nutrienți pentru a preveni creșterea excesivă de plante nedorite în aval. În acest stagiu, levigatul este suficient de curat pentru a fi eliberat în mediul natural.
- Biotopul – un ecosistem mini-natural, care este un indicator al calității apei tratate. Dacă plantele și animalele din biotop sunt sănătoase, atunci apa inofensivă este gata să fie eliberată în fluxuri, pe uscat sau în mare.
Sursa: https://www.sprep.org/att/publication/000439_Tafaigata2006.pdf